Duminică 27 iunie 2010, la ora 19,00, la Radio România Cultural, Puşa Roth şi Costin Tuchilă va invită să ascultaţi o nouă emisiune din seria "Clasicii dramaturgiei universale": "Cu mască şi fără mască în commedia dell'arte".

Emisiunea este o reconstituire a acestui longeviv model de teatru, a atmosferei sale specifice şi a personajelor commediei dell'arte: Arlecchino, transformarea superioară a Măştii lui Zanni, Pantalone, Doctorul, Colombina, Căpitanul Spaventa etc.

De ce "cu mască şi fără mască"? Dacă personajele reprezentau măşti consacrate prin tradiţie, autorii cei mai cunoscuţi, luaţi în discuţie în această emisiune, nu purtau măşti în disputele uneori publice pe care le aveau. Notoriu a rămas la mijlocul veacului al XVIII-lea conflictul dintre Goldoni şi Gozzi, ultimul reproşându-i celuilalt îndepărtarea de tradiţie. În 1757, în plină epocă de triumf goldonian, Carlo Gozzi publicase "Luntrea influenţelor", un fel de almanah satiric în care Goldoni şi Chiari erau comparaţi cu doi şarlatani care îşi jucau spectacolele în piaţa publică, combătând nu cu spada, ca războinicii de altădată, ci cu bâta. Goldoni n-a dat prea mare importanţă atacului brutal al lui Gozzi, singurul său răspuns fiind un sonet în care autorul infamei scrieri avea înfăţişarea unui câine care latră la lună. Şi mai obtuz se dovedeşte Gozzi în satira feroce care a urmat după "Luntrea influenţelor", "Teatrul comic la cârciuma lui Pelegrino". Această luptă "crâncenă" de vorbe, în stil tipic italienesc, urmată în alegorii mai mult sau mai puţin transparente în cele zece "Basme" teatrale gozziene, dobândeşte însă, din perspectiva timpului, o altă semnificaţie, relevată în 1913 de un cercetător american, H. C. Chatfield-Taylor: "A fost, într-adevăr, o primă încăierare în lungul război care avea să izbucnească peste puţin în Europa, între clasicism şi romantism. Chiar dacă Gozzi nu era animat de vreun concept inovator, basmul teatral, de care s-a folosit în acest scop, era întru totul romantic, în vreme ce comediile realiste ale lui Goldoni rămâneau clasice în simplitatea şi adevărul lor."

Comentariile critice sunt exemplificate cu fragmente din "Bădăranii" (versiunea Sică Alexandrescu, 1958), "Slugă la doi stăpâni", "Mincinosul" şi "Hangiţa" de Carlo Goldoni, "Regele cerb" de Carlo Gozzi, "Nebunia bătrânilor", comedie muzicală, traducere şi adaptare radiofonică de Olga Mărculescu după texte originale din commedia dell'arte.