Lansare de carte
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, LIGA CULTURALĂ PENTRU UNITATEA ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI SI EDITURA SEMNE
vă invită la lansarea volumului
România la Conferința de Pace de la Paris 1919-1920 - Ediție de: Dumitru Preda, Ioan Chiper și Alexandru Ghișa, apărut la Editura Semne, 2010, seria Eveniment
Evenimentul va avea loc în ziua de 3 noiembrie 2010, ora 11.30, la sediul B.N.R., Sala de Marmură, strada Lipscani nr. 25.
Desăvârșirea statului național unitar și independent român la 1 Decembrie 1918, recunoscută prin sistemul de tratate de pace de la Paris din 1919-1920 și consfințită apoi în Constituția din 1923, reprezintă momentul de vârf al unui îndelungat și plin de sacrificii efort al întregii națiuni pe drumul afirmării identității sale suverane. Ea se înscrie, totodată, în amplul proces de transformări calitativ superioare din cadrul relațiilor internaționale de pe continentul european și din lume înregistrate în prima parte a secolului al XX-lea.
În momentul în care Prima Conflagrație Mondială a izbucnit (28 iulie 1914), aruncând omenirea, pentru 52 de luni, în cea mai dramatică și sângeroasă confruntare militară cunoscută până atunci, problema unității politice românești, mai corect, a desăvârșirii sale, nu mai era o simplă necunoscută pe eșichierul politicii internaționale. Tot ceea ce s-a discutat și negociat de aici înainte, atât în perioada "neutralității armate" (1914-1916), concretizate în Tratatul de Alianță și Convenția Militară cu Antanta (4/17 august 1916), cât și ulterior sub imperiul evenimentelor produse în Est, mai ales odată cu Revoluția bolșevică rusă din octombrie/noiembrie 1917, a fost axat în jurul acestui obiectiv strategic național. Angajarea armatei române cu peste 800 000 de soldați, la 14/27 august 1916, alături de Franța,Marea Britanie, Rusia, Italia și celelalte state aliate Antantei, s-a produs în circumstanțele îin care întreaga coaliție se afla într-o situație foarte dificilă. "Paratrăsnetul din Carpați", cum au numit ziariștii francezi acțiunea trupelor române, a atras în scurt timp peste 40 mari unități adverse de pe celelalte fronturi și din rezervă, ceea ce a permis Comandamentelor aliate să-și prepare mai temeinic ripostele ofensive impotriva taberei Puterilor Centrale. În mod îndreptățit, generalul Victor Petin, șeful de stat major al Misiunii militare franceze în România din 1916-1918, va afirma cațiva ani mai târziu: "Nu am uitat și nu vom uita că România a intrat in război alături de noi în momentul în care războiul era departe de a fi câștigat […] Ne vom aminti că intervenția sa a deplasat un număr însemnat de divizii germane din Occident către Orient; că în 1917 ea a revigorat prin credința sa întregul front rus din Sud-Vest [deci al Antantei!- n.n.], care, altfel, s-ar fi prăbușit în mod lamentabil încă din iunie 1917".
Dumitru Preda, Ioan Chiper, Alexandru Ghișa (ed.)
România la Conferința de Pace de la Paris 1919-1920, vol. 1, Editura Semne, București, 2010
Volumul apare cu sprijinul Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni