Margareta Paslaru a debutat  ca actrita de film in anul 1966, in filmul “Tunelul”, in regia lui Francisc Munteanu, o coproductie romano-sovietica in care a interpretat rolul Iuliei, rol rasplatit cu diploma de debut in cinematografie.

In 1966, programul de televiziune era de la ora 18.00 la 22.45 de luni pana vineri, intre 17.00 si 23.00 sambata, iar duminica, intre 8.30 si 23.00. In decembrie 1966, ziarele publicau macheta viitorului centru de televiziune, care urma sa fie ridicat in Calea Dorobantilor, scrie Gheorghe Parusi in Cronologia Bucurestilor, aparuta la Editura Compania.

Ce-si aminteste Margareta Paslaru?

Cum arata Bucurestiul in acea perioada, cum aratau bucurestenii?

Ce fel de public venea la premiere, cum se comporta, cum era imbracat?

Actorii traiau si ei acea stare specifica de euforie caracteristica unei asemenea manifestari sau exista o anume reticenta impusa de cenzura anilor comunisti, cand aproape ca nu erau decat doua personalitati in Romania?

Drumul Margaretei Paslaru in cinematografie a continuat.

Au urmat filmele: „Un film cu o fată fermecătoare” (1967) , in regia lui Lucian Bratu,„Împuşcături pe portativ”(1968). Regia Cezar Grigoriu, „Veronica” (1972) Regia Elisabeta Bostan, „Veronica se întoarce”(1973). Regia Elisabeta Bostan, „Gloria nu cântă”(1976).Regia Alexandru Bocăneţ,„Melodii, melodii”(1978). Regia Francisc Munteanu si „Clipa”(1979). Regia Dinu Săraru.

Ce se intampla dupa premiere, unde si cum erau sarbatorite evenimentele?

Exista o boema artistica bucuresteana a acelor ani?

Va astept online impreuna cu invitata mea, doamna Margareta Paslaru, luni, 1 Martie, de la 21.30!