O mare timidǎ, fremǎtǎtoare şi dexteră, s-a cuibărit sub scutul frumosului găsit în risipa naturii. Începând prin a-şi transfigura umila cǎmǎruţǎ prin alcătuiri obiectual-vegetale, Mariana Gheorghiu-Bădeni a scǎpat relativ târziu din asperitǎţile vieţii pentru a rodi în cǎminul artei.

Persoana bǎlaie a artistei, cu cap de spiriduş al fâneţii, îmbrǎcatǎ în cǎmeşoi brodat, ar fi trebuit să se întâlnească la timp cu Irina Nicolau, moaşa spiritului năstruşnic de la Muzeul Ţăranului Român. Le despărţeau, ca vârstă, doar un an şi o primăvară. Iar din 3 iulie numărăm, din păcate, nouă veri de la denumirea excelentei săli de expoziţie "Irina Nicolau", în memoria celei care s-ar fi bucurat acum de etalarea "Ierburilor de leac" dinspre Bădenii Cotnarilor. Amintirile din grǎdinǎ (pernuţe cu plante uscate, prinse în plasǎ de ciorap şi brodate apoi somptuos) sau Cǎdelniţele din colaci de fân l-ar fi narcotizat şi pe scriitorul Franţei profunde, Jean Giono.

Mariana Gheorghiu este un nume prea administrativ pentru a rememora o insolitǎ ploaie de covrigei aurii sau o cuverturǎ matlasatǎ cu flori uscate. "Petala", "Otava", "Cununa" i- ar putea fi "numele de scenǎ" în arta noastrǎ decorativǎ, unde a atras atenţia cu delicate ansambluri de miniaturi textile. Potirele din 1994 (careuri perietale din stratificări de aţe tighelite, prezente şi acum în selecţia de la MŢR) au fost ligatura dintre producţia anterioară de vestimentaţie şi deschiderea spre broderie-obiect crescând spre instalaţionism în arta fibrei. Laborioasǎ pânǎ la uitare de sine în faţa materiilor naturale - gǎsite la îndemânǎ - Mariana Gheorghiu a înfruntat lipsa de mijloace, de atelier, de materii prime scumpe ale artei. După un premiu internaţional pentru broderie în 1999, expoziţia amplǎ din 2006 (de la Muzeul de Artǎ din Cluj ,pentru care a fost premiatǎ de U.A.P.), reconstituia decorativul ritualizat al relicvelor vegetale cu care s-a înconjurat artista. A pornit acum patru decenii din atelierul Facultǎţii de Pedagogia Artei de la Iaşi şi dezvoltǎ, de aproape douǎzeci de ani, la Cluj, un univers uimitor al resacralizǎrii vestigiilor gospodǎriei rustice. Modeleazǎ, rǎsuceşte, compacteazǎ, ordoneazǎ şi înnobileazǎ cu broderie şi culori fânul, spicul, bobul, coca, mǎtasea ciorapului, frunza, acele de pin ori iarba de mare.

Vǎzusem cu nesaţ în expoziţiile colective din anii '90, împachetǎrile fructiforme din tricot fin, de culoarea pielii, în care respirau somnolent ierburi de tot felul, frunze, seminţe, spini. Treptat, ansamblurile concepute pe alǎturǎri orizontale, devin parietale sau se ramificǎ mult în spaţiu. Apar paravanele-portal cu cadrele conturate din ierburi, cadre care susţin reţele diafane cu capturǎ de petale. Apar compoziţiile-candelabru cu calicii din plasǎ finǎ de sârmǎ (Scrisori medievale) sau aglomerǎrile cu figurine din aluat (Darul). Artista îşi mǎrturiseşte întoarcerea la uimirea copilǎriei şi la conştiinţa obârşiilor (Satul, Scrisoare de acasă, Vatra, Roata vieţii). Cotloane imaginare pentru duhurile ierburilor sunt acreditate acum instalaţionist. Mariana Gheorghiu a evoluat de la ludic-ingenios-poverist spre ritmuri compoziţionale hieratice, calme captatoare de reculegere. Creatoarea are deja o decizie calitativǎ în a recupera materia primǎ a ciclicitǎţii vegetalului şi a-l face tezaur în chivot textil. Ansamblul de coconi moi cu icoana câte unei flori sub tul negru, înşiruiţi pe 2,60m, în trei registre (Hora) egalează în bogǎţie plasticǎ orice blidar de la Muzeul Ţǎranului Român. Convingeţi-vă în Sala Irina Nicolau, până la mijloc de august, sub Semn de bucurie în Al 9-lea cer.