Sonorul în instantanee

Întotdeauna o nouă față

De ce simțim nevoia de muzică?

De ce simțim nevoia să o creăm, să o ascultăm, să o interpretăm, să o comentăm?

Și pentru că toate acestea nu erau de ajuns, iată, să o și fotografiem?

Poate fi oare muzica fotografiată? Nu. Însă pentru că fotografii sunt prin excelență - ca și muzicienii - urmăritori asimptotici ai fetei morgana numită perfecțiune, ei încearcă să surprindă urmele pe care muzica le lasă asupra interpreților și, câteodată, în anumite proiecte, și asupra publicului. Așadar, motivul pentru care apar fotografiile - fie ele "profesioniste" sau nu - făcute muzicienilor în timpul desfășurării actului artistic este poate unul dintre răspunsurile la întrebările de mai sus.

Pentru că muzica transfigurează. Pentru că cei de pe scenă, ca și cei din sală și cei care fac fotografii, sunt purtați spre alte dimensiuni afective de sunetele, frazele muzicale și ideile pe care aceasta le exprimă.

Pentru cei de pe scenă, acest șir de transformări este adeseori dramatic inclusiv din punct de vedere dinamic, astfel că sub semnul clipei și al efectului oarecum hipnotic al actului interpretativ, aceștia - interpreți, dirijori, soliști - oferă prin limbajul trupului flash-uri asupra tramei muzicale pe care o descriu în fața publicului. Iar această fascinație a clipei reprezintă unul dintre motivele importante pentru care fotografii vor continua să îi imortalizeze pe muzicieni.

Sonorul în instantanee reprezintă propunerea către publicul festivalului a unui fost muzician, actualmente jurnalist, de a retrăi câteva clipe de intensitate, subtilitate, ironie sau extaz artistic, pe care muzicienii deveniți personaje ale pieselor interpretate le-au oferit lentilei aparatului și celui din spatele ei pe parcursul câtorva concerte ale ediției trecute a Festivalului Internațional "George Enescu". Fie că este vorba despre unghiuri la care pot avea acces doar fotografii acreditați, fie despre ipostaze surprinse din unghiul de vedere al publicului, aceste fotografii se doresc a fi o modestă, dar fierbinte, invitație la bucurie. Bucuria de a fi din nou împreună la o nouă ediție a Festivalului Internațional George Enescu.

Virgil Oprina

VIRGIL OPRINA (n. 1964) lucrează ca operator imagine de televiziune din 1990 şi este jurnalist free-lancer de televiziune şi corespondent Thompson Reuters din 1996. Practică fotografia de presă din 2004.Absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică, Virgil Oprina are, de asemenea, şi un master în muzicologie, fiind în prezent doctor în muzică la aceeaşi facultate. Scrie critică muzicală din 1995 adunând sute de articole publicate în reviste sau secţiuni culturale ale cotidianelor din România, pe site-uri culturale, îmbinând activitatea publicistică şi de realizator de documentare, reportaje şi corespondenţe de televiziune, cu aceea de interpret de muzică contemporană sau blues.