Radio RomâniaRadio România Actualități
   

Drumetii

Arhiva : 2015 | 2014 |

# Turism ecumenic în județul Olt

Joi, 25 Iunie 2015 , ora 9.57
 
Aveti nevoie de Flash player 8 sau mai recent pentru a asculta acest clip

(Radio România Actualități, 25 iunie 2015, ora 17:08) - Reporterii RRA vă propun, în emisiunea "Obiectiv România", destinații inedite pentru a petrece vacanța, aici, în România, locuri cu povești interesante și mai puțin știute. 

Trei mănăstiri din județul Olt au darul de a vă purta în vremurile istorice, despre care ați citit doar în cărți. La mănăstirile Brâncoveni, situată în localitatea cu același nume, Clocociov (Slatina) sau la Măinești (Balș), aveți ocazia de a vedea locuri încărcate de legendă și mai ales de credință.

Mănăstirea Brâncoveni, aflată la o distanță de 20 de kilometri sud-vest de Slatina, pe drumul ce leagă localitățile Slatina și Craiova (DN 65/E 574), este o construcție oarecum atipică, fiind ridicată în câmpie, sub dealuri, lucru care zădărnicea utilitatea fortificației, fiind lesne de asediat.

Găsim repede la mănăstire un ghid, sora Evdochia Nicolae, de la care aflăm că boierii din familia Brâncoveni construiesc aici, în secolul al XVI-lea, ca loc de refugiu, "ansamblul arhitectural Brâncoveni". Primul lăcaș a fost ridicat în 1570 de către Doamna Celea, bunica lui Matei Basarab, cel care avea să se nască deasemenea și el în satul Brâncoveni.

Prima atestare documentară datează din 1582-1583, când Mihnea Turcitu întărește daniile făcute anterior. Începând cu anul 1634, Matei Basarab începe aici un amplu proiect de fortificare a așezământului monahal, pe care vroia să îl transforme și într-un bastion de apărare, construind, în acest sens, turnul-clopotniță, pivnițele boltite și zidurile înconjurătoare.

Din acea epocă se păstreză încă turnul, clopotnița, spațioasele pivnițe boltite, stăreția și o parte din zidul de apărare prevăzut cu creneluri, inclusiv vechea poartă din lemn masiv de la intrarea în mănăstire! Adevăratul ctitor avea să fie însă un alt fiu al satului, respectiv Constantin Brâncoveanu, care va construi biserica din piatră peste cea veche la 1699 într-un timp record de numai câteva luni. Pictura este terminată și ea câțiva ani mai târziu, adică în 1702.

Aici se păstrează unul din puținele sale portrete realizate în timpul vieții lui și în care își găsesc odihna veșnică înaintașii săi: mama și bunica acestuia, dar și tatăl său, Papa Brâncoveanu. Constantin Brâncoveanu va face importante și prețioase danii către mănăstire și va chema meșteri italieni pentru realizarea unor lucruri de artă, cum ar fi splendida ușă din lemn de la intrare. Voievodul și-a petrecut aici copilăria și adolescența.                          

În beciul cel mare de sub stăreție, aflat imediat în dreapta, cum intri în incinta perimetrului unde se află biserica, a fost amenajat un “lapidariu” de către Preasfințitul Calinic al Argeșului, care a ascuns aici elemente deosebit de importante provenite de la bisericile demolate de către comuniști în București – Văcărești, Sf. Pantelimon, Sf. Spiridon Vechi. Astfel, pot fi admirate aici coloane originale din piatră de la bisericile menționate, icoane din secolul al XVIII-lea și chiar mai devreme, pietrele funerare ale lui Ghica Vodă, Barbu Văcărescu și ale postelnicului Dumitrescu, dar și alte elemente sculptate.

În anul 1959, mănăstirea – devenită, între timp, de maici - este desființată și transformată în azil de bătrâni, funcționând astfel până către finalul anilor '80. În mod paradoxal, în acea perioadă, lăcașul a fost redat rosturilor sale tocmai de către sora dictatorului, Elena Bărbulescu, care a salvat mănăstirea de la demolare și dispariție.

Laura Stoican, corespondent Radio România Actualități de Olt
Copyright © 2000 - 2011 SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE
Str. General Berthelot, Nr. 60-64, RO-010165, București, România
E-mail: webmaster@srr.ro